duminică, 1 august 2010

Mobilizarea!


This Caza family


Norvegia.

tricou, hanorac, geaca, tricou+geaca
balerini-adidasi
lapovita - plaja
lemn - piatra, piatra-lemn, iarba
blue sky - grey sky
liniste, liniste, liniste (prea multa liniste?) - ecou - suprapopulare
Toate intr-o singura zi.
Suedia.
Vedem
This beeeee family!

duminică, 25 iulie 2010

Plimba cartea. Resturi.

Nu stiu sa fi dus vreodata un plan pana la capat, in linie dreapta. Iata-ma in Norvegia, cu patru carti dupa mine (limitare de bagaj, da?). Una dintre ele e Apropierea. Am purtat-o prin aeroporturi, gari, tari calde, tari reci. Piscina, teren de fotbal. Nisip, piatra. Stiti voi.

Ovidiu zice ca scrie Lecturi urbane pe mine. Well, nu asta era planul. Dar care mai era planul? Planul era sa citesc trei carti in patru saptamani.

Am terminat de citit aseara, intr-o bucatarie, Apropierea. Am tras mult de ea. Fie pentru ca nu voiam sa se termine, fie pentru ca atunci cand voiam sa-i vad ultimul rand, nu reuseam (din motive obiective, cum ar zice un prezentator TV)

Nu stiu despre autor decat ce scrie pe coperta a patra. Si mai stiu cum lauda Claudia cartea asta. Multumesc Claudiei ca nu mi-a zis si de ce, ca m-a lasat sa descopar singura.

Stiu fragmente. franturi. resturi. Stiu din offline-uri, din scrisul de mana de pe plic, din semne de punctuatie, din poza. Stiu deja prea multe.

Uneori as vrea sa stiu totul. Uneori as prefera sa nu stiu nimic. Pendulez obsesiv intre extreme.

Nu, n-am citit Cartea tuturor intentiilor inainte. Mi-a placut doar prezentarea de pe site-ul CR, am cumparat-o cu ceva timp in urma. Am rasfoit-o. Citeam o pagina, un paragraf, o idee. Apoi Cartea a plecat mai departe, la un cititor care avea nevoie de ea.

Citatul preferat din Apropierea

Mi-am notat pe mii de bucatele de hartie zeci de indicatii ca sa-mi amintesc care e preferatul.

Nu mai am decat ultima hartie, cea de ieri. Le gasesc eu pe celelalte, nimic nu pierd, doar ratacesc. Gata: in 30 de secunde l-am ales.

"Nu ma interesa si nu ma intereseaza umorul. Mi se pare vulgar. Altfel stau lucrurile cu ironia. Poti incheia o afacere sau o partida de sex si altfel decat hahaind, de exemplu punandu-ti partenerul pe ganduri. (p.227-228)". As adauga ca autoironia e cea mai misto calitate umana.

Cartea cu autograf e acasa, la mama. Incepusem sa citesc exemplarul personal cu cateva zile inainte de a primi cartea pentru leapsa. Ma gandesc cum fac sa o trimit urmatoarei persoane. Deocamdata mama e intre o nunta si...un eveniment mai...trist. Somewhere in the middle.

Sunt in biblioteca. Putine carti, suficiente. Revin.

Insomnii. Sofia. Mereu Sofia

Sa nu stii nimic. Sa stii ceva. Putin. Deci nimic.
Sa astepti. Sa nu mai astepti.
Sa te joci de-a ghicitul cu tine insuti.

O sa fie bine. Cliseu. O sa fie rau...
Ceva o sa fie, Sofie.

marți, 6 iulie 2010

Poezia e la Bistrita

Luati, luati, au de toate.

miercuri, 30 iunie 2010

1 iulie 2010

Special Days to Celebrate on July 1st 2010.

Eu am ales deja.

Build a Scarecrow Day!

vineri, 25 iunie 2010

Il vrea cineva?

Ii plac: baltile/ cainii vagabonzi (desi nu toti il plac pe el)/ femeile/ barbatii/ copiii/ iarba/ comorile ascunse/ provocarile/ jocurile/ pernele negre/ lenjeria intima/ mancarea de orice fel, dar sa fie buna/ apa plata (fara lamaie, va rog!)



Nu-i plac:
oamenii nespalati/ oamenii indoliati/ oamenii care nu zambesc/ covoarele/ soselele asfaltate/
meticulos
ii (da' nici haoticii)/posesivii/ cei cu dor de duca (departe, departe...)








Il cheama
Tzuchi.
Il vrea cineva?

marți, 22 iunie 2010

Caramida noua a facut sa ploua

Odata, pe cand statea sa ploua...
Era caldura de cuptor, afara si in casa. Caramida ieftina se incinsese si prin var respira greu.
Sofia se uita pe geam, de la bucatarie. Asculta radio. Cred ca RRA sau RI, pe AM. Muzica populara.
A. se uita pe geam, de la dormitor. N-avea voie sa deschida larg fereastra, ca intrau tantarii. Si aia sug sangele dulce al tuturor copiilor. Da, si ce daca era plasa? Cui ii era de ajuns? Miroasea a praf ridicat de pe drum, iar burlanele duduiau ca-ntr-o cooperativa cu stahanovisti.
A. stia ca mai e putin si are voie sa coboare in fata blocului, sa culeaga melci. De fiecare data isi alegea doi-trei mai grasi si unul mai mic. Si facea o familie. Intr-o cutie de carton coborata din pod. Si aduna frunze de dud, ca asa stia de la Sofia - "melcilor le plac frunzele de dud".

Si dupa ce A. aduna familia, dadea fiecaruia cate un rol. Si melcii erau de acord. Ca ei oricum erau de acord cu orice....

sâmbătă, 19 iunie 2010

Restutzul e tacere

Intr-un chiosc de cartier, dosit si prafuit:

A: Ma scuzaaaati, o sticla de apa plata?
Vanzatorul: (in spatele chioscului, intr-o curte infundata): O secundicaaa!
A: ....a.....astept......
Vanzatorul (revenind la tejghea. O matahala de om, batut de soare si cu mainile muncite): Da, spuneti.
A (rabdatoare, ca de obicei): O sticla de apa plata, va rog....
V: Pai de care ati luat?
A: Pai n-am luat. Va asteptam sa va dau banii. Una la jumate.
V: Un leu optzeci, domnisoara!
A: Poftim!
V: O secundica, sa va dau restutzu'
A:..............................

miercuri, 16 iunie 2010

Plimba cartea - joc pentru bloggeri cititori

Dragi bloggeri:

V-am pomenit pe 2 iunie despre leapsa Plimba cartea. Iata aici si povestea jocului:

Eu voi citi cele 3 carti in 4 saptamani. Voi semna in dreptul unui paragraf din carte cu initialele numelui si prenumelui. Voi scrie despre carte.

Cine primeste cartea trebuie sa faca acelasi lucru: citeste, semneaza in dreptul paragrafului preferat, posteaza pe blog un text sau o imagine despre carte (in orice maniera de abordare si de orice dimensiuni) si o trimite dupa maximum 4 saptamani unui alt blogger.

Libera exprimare a opiniilor este incurajata. La sfarsitul celor 4 saptamani de lectura, bloggerul va alege o alta persoana la care sa ajunga aceasta carte, un alt blogger.

Atentie, sunt 3 carti care vor pleca de la mine. Deci puteti urmari prin tara 3 titluri.

Nu stiu cat va dura acest joc. De mine depinde in prima instanta. Apoi, soarta cartilor plimbarete va tine de seriozitatea si disponibilitatea de joc-joaca a bloggerului ales in momentul X de bloggerul Y. Nu e musai ca bloggerul sa-si dezvaluie identitatea. Poate semna – in loc de initiala numelui si prenumelui – cu avatarul de pe blog.

But I have a dream: Sa avem, peste un numar de ani, 3 carti pline de semnaturi de-ale cititorilor.

Cum se plimba cartile?

Posta Romana sau servicii de curierat private. Va pot spune ca o carte de 400 de pagini costa cam 7 RON, daca e trimisa ca recomandata. Coletul simplu costa maximum 3 lei.

Cat timp avem ca sa citim cartea?

Fiecare blogger are 4 saptamani la dispozitie ca sa citeasca volumul, din momentul ridicarii de la posta. El va anunta pe blogul lui ca a primit cartea plimbareata.

Criterii pentru alegerea urmatorului blogger:

  • sa fie din alt oras decat persoana la care se afla cartea plimbareata
  • sa aiba si acceptul ulterior al bloggerului respectiv, ca sa fim siguri ca nu se pierde cartea pe drum.
Voi incerca sa obtin si autograf de la fiecare autor in parte, pe prima pagina a cartii, adresat special bloggerilor care participa la jocul-lectura. Am deja autograf de la Radu Pavel Gheo, primul dintre autorii nominalizati care a aflat de jocul Plimba cartea (cand era doar in stadiul de proiect).

Ce spuneti? Astept reactii, sper pozitive, si dau drumul la leapsa.

Castigatorul celor 3 carti plimbarete

Paul Brodner a castigat cele 3 carti plimbarete. Felicitari, Paul! Pentru ca esti friend of husband (multumesc FB pentru aceasta informatie :D), o sa le primesti personal zilele acestea.

Cat despre leapsa pentru bloggeri, revin cu detalii picante peste cateva ore, dupa o halca mare de somn.

marți, 15 iunie 2010

Cartile plimbarete sunt:

Marin Malaicu-Hondrari, Apropierea, Editura Cartea Romaneasca, 2010 - 6 voturi
Matei Visniec, Cronica ideilor tulburatoare sau despre lumea contemporana ca enigma si amaraciune, Editura Polirom, 2010 - 6 voturi
Radu Pavel Gheo, Noapte buna, copii!, Editura Polirom, 2010 - 5 voturi

Eu si Kaza am numarat votantii de pe blog si Facebook. Au iesit 25 unici. Nu am luat in calcul al doilea vot de la aceeasi persoana.

S-a terminat meciul. Coreea de Nord-Brazilia. Acu pot face marea extragere la sorti, sa aflu la cine se duc cele trei carti plimbarete. Mira centreaza si Mira da cu capu'. N-are de ales, Kaza a adormit :)

Pe 15 iunie a.c., de la ora 00.01 pana la ora 23.59, astept eventuale contestatii. Dupa, e oficial, raman cele 3 carti si urmeaza sa le cumpar (desi doua dintre ele sunt deja in biblioteca mea, dar nu vreau sa scap de ele)

Noapte buna sau buna dimineata!

L.e. Am vrut sa scriu 16 iunie, nu 15! :D

miercuri, 2 iunie 2010

Plimba cartea - joc pentru cititori

Ce este jocul Plimba cartea ?

Un fel de leapsa pentru cititori. Leapsa pleaca de la mine. Trimit prin posta 3 carti catre 3 bloggeri din tara, carti pe care le voi cumpara si le voi citi, cu mare drag. Inca nu stiu care sunt cartile. In ceea ce-i priveste pe destinatari, cu atat mai putin.

Voi ma veti ajuta. Am postat 10 nominalizari pe acest blog si pe pagina de Facebook Plimba cartea. Votati o carte pe care VOI ati vrea s-o cititi.

"Datoria" posesorilor temporari de carte plimbareata este sa o citeasca. Apoi, s-o trimita mai departe la alt blogger. Cu anumite conditii, ca nu se poate fara (le gasiti in urmatoarea postare).

BONUS:

Postand un comentariu, puteti castiga un premiu: cate un exemplar din cele 3 carti finaliste; castigatorii vor fi alesi prin tragere la sorti.

NOMINALIZARI:


  1. Mircea Daneliuc, Doua spalari pe cap, Curtea Veche
  2. Maria Manolescu, Ca picaturile de sange pe linoleumul din lift, Cartea Romaneasca
  3. Marin Malaicu-Hondrari, Apropierea, Cartea Romaneasca
  4. Ileana Malancioiu, Exercitii de supravietuire, Polirom
  5. Mihaela Miroiu (coord.), Otilia Dragomir (coord.), Nasterea. Istorii traite, Polirom
  6. Andrei Plesu, Note, stari, zile (1968-2009), Humanitas
  7. Radu Pavel Gheo, Noapte buna, copii, Polirom
  8. Ion Scorobete, Imperiul marunt, Antropos
  9. Matei Visniec, Cronica ideilor tulburatoare sau despre lumea contemporana ca enigma si amaraciune, Polirom
  10. Briscan Zara, Dezmat in unu

Cum votati?

Printr-un comentariu la aceasta postare sau pe pagina de Facebook Plimba cartea. Nu e obligatoriu sa motivati alegerea voastra, am nevoie doar de un titlu de carte sau de un nume de autor, dintre cele 10 nominalizari. Daca vreti totusi sa si explicati de ce acea carte si nu alta, opiniile sunt binevenite, dar nu vor conta in alegerea celor 3 carti.

Pot vota inclusiv scriitorii nominalizati, prietenii, admiratorii, contestatarii si stramosii stramosilor lor.

Rezultatele vor fi publicate pe acest blog si pe Facebook, pe 15 iunie a.c.

Criteriile pe baza carora am selectat cele 10 carti:


  • sa fie publicate in 2010
  • sa fie semnate de autori romani

Let's play!

marți, 1 iunie 2010

Insomnii : Daca as putea...


As scrie mai mult si as tacea si mai mult. As imprumuta putin din mutenia bunicului meu
As cumpara niste ani, pe care sa-i fac cadou prietenilor
As fi ubicua
As asculta mai mult
M-as face astronaut (sau cosmonaut?)
Mi-as invia trecutul, ca sa-l repar
As inghiti prezentul, ca sa dispara
As cere sfaturi de la copii
As goli continutul si l-as inlocui cu un gol
Un gol cu rost, de-ar fi de folos cuiva, candva

As dormi si as gandi mai putin.


duminică, 30 mai 2010

soleRebels. Pas cu pas




Ethiopian Bethlehem Tilahun Alemu founded SoleRebels, a sustainable line of fair-trade, handmade footwear that creates jobs for people from her village in Zenabwork. The fashionista uses ancient Ethiopian crafts to make fashion forward footwear.” (CNN, Africa Voices)




Astazi, la ora 20.00, la emisiunea African Voices de pe CNN, am aflat povestea „familiei” SoleRebels.
Bethlehem lucreaza impreuna cu rudele, prietenii si cunostintele din comunitatea sa pentru a face incaltaminte handmade, din materiale 100% naturale, cumparate din piete, in cantitati mici. De exemplu, o pereche de pantofi barbatesti au fost facuti dintr-o uniforma veche de soldat etiopian. Intrebata de reporterul CNN daca nu i se pare ciudata alegerea ei, a spus ca acum foloseste acest material pentru a face pace.
Toti angajatii au un salariu respectabil si beneficiaza de asigurare medicala.
Bethlehem Tilahun Alemu ii cunoaste bine nu doar pe angajatii sai, cat si pe familiile acestora. Se considera un patron intelegator, o femeie de afaceri si nu o pioniera in moda. A fost contabila. Cautati povestea ei si a afacerii numite SoleRebels. Poate va si cumparati o pereche de incaltaminte. Comenzile se fac exclusiv online.

joi, 20 mai 2010

Vocatia de a umbla prin lume

"Atat de mult imi place sa umblu, aceasta e marea mea vocatie si numai cand ii dau urmare sunt sigur ca voi fi fericit. A putea sa te deplasezi pe fata pamantului, punand in miscare o uriasa hora de privelisti, mi se pare unu din miracolele existentei. De cand ma tin minte ma plimb, e felul meu de a ma imbogati: tot ceea ce calc cu piciorul devine al meu, dandu-mi o voluptate pe care cred ca nu o cunosc milionarii. Cu sandalele si cu bocancii mei s-ar putea sa fi strans una dintre cele mai fabuloase averi din lume." Geo Bogza, Privelisti si sentimente, Editura Albatros, 1979





Va urma...

sâmbătă, 15 mai 2010

Concurs de proza

La implinirea a 18 ani de existenta, editura clujeana CASA CARTII DE STIINTA
relanseaza concursul de manuscrise, intr-o formula noua, COLECTIA DE PROZA.
In primul rand, concursul nu mai este unul exclusiv de debut, se adreseaza tinerilor prozatori (limita de varsta: 40 de ani) din toată tara.
Manuscrisele vor fi evaluate de un juriu format din critici literari, membri ai Uniunii Scriitorilor din Romania. Pe coperta 4 va fi reprodus un text escorta semnat de unul dintre criticii membri ai juriului.


Mai multe detalii, aici.

miercuri, 12 mai 2010

Vama Veche. Fara pereche

Premisa de la care am plecat a fost o discutie cu prietenul meu B., care e profund anti-Vama, desi n-a fost niciodata acolo. Si am mai aflat si ca Mircea Badea nu poate sa inteleaga cum stau unii cu cortul in acelasi loc cu altii care borasc si unde te umpli de scaieti. Il inteleg si nu-l inteleg, in acelasi timp.

Demersul meu este menit sa formeze o imagine actuala a statiunii Vama Veche, cu bunele si cu relele ei, din opinii culese de la oameni de varste, origini si ocupatii diferite.

Eu am fost de trei ori. Dar am invatat de la scoala de jurnalism ca opinia mea in contextul de fata nu conteaza. Asa ca nu o sa intervin cu nimic in declaratiile celor de mai jos. Nu am fost nici selectiva: am lasat pe fiecare sa spuna ce vrea si cat vrea. Sunt si oameni pe care nu-i cunosc personal. Ordinea marturiilor e aleatoare.

Unii dintre cei la care am apelat n-au avut timp sa-mi povesteasca despre Vama (mi-a luat doua zile sa fac materialul asta). Ii rog sa comenteze aici, cum si cand au chef, ca sa vada si cei ce citesc experientele altora. Multumesc tuturor. Sper sa-ti fie de folos, B.

Later edit: Mihnea Blidariu de la Luna Amara a reactionat prompt si ne-a scris ideile lui despre Vama Veche. Vedeti mai jos.

Corina, 29 de ani:

Am fost in Vama o data, acum vreo 2 ani. Nu mi-a placut. Era acolo o depravare totala. Toata lumea facea ce avea chef asa, in vazul lumii. Era si mizerie. Toti erau manga. De exemplu, unii mancau langa unii care si-o trageau, langa unul care vomita de la bautura; alaturi unii beau. Numai de astea am vazut. Asta se intampla acum vreo doi ani. Anul asta nu mai stiu cum e. Dar nu cred ca e mare diferenta. A, si in Vama se mananca doar hamsie si shaworma. Ca sa stii.

Denisa, 23 de ani:

Am fost in Vama Veche de trei ori.

O data sa petrec, in adolescenta tarzie, si am fost extraordinar de surprinsa ca muzica de-acolo era cea adunata de mine timp de nush cati ani, cu dificultati, ca nu era mainstream (cel putin asa credeam ). M-am distrat ca niciodata, doua nopti nedormite, comuniune cu "nebunii" de pe acolo.

A doua oara am venit sa ma relaxez, am stat la Stuf cu o bere in fata, am ascultat un album Santana si am plecat dezamagita, si de muzica, si de atmosfera. Era prea liniste. Mi-am dat seama inca o data ca oamenii fac locul - mai bine vad mucuri de tigara zburandu-mi pe la cap decat nisip curatat cu stoicism.

Cel mai recent [anul 2010] am fost pentru ca mi-era dor, n-aveam un scop anume. Ca adult invatat de-acum cu bunastarea, Vama mi-a trezit nostalgie, e si nebuna, e si linistita, e si curata, e si decor afterparty in plin party. Pe doar cativa km patrati este loc pentru ca fiecare sa-si gaseasca refugiu, orice s-ar putea intelege prin asta: soare, umbra, verdeata, nisip martor la multe, mancare facuta la ceaun, Bob Dylan sau haine de hipster.

Dinu, 31 de ani:

Nu mai e ce era odata. S-a manelizat. Dar a mai pastrat inca spiritul rock’n’roll. Si folk. Rock si folk. Ca vin multi rockeri. Dar e alterat. Si, de fapt, adevarata Vama a ramas 2 Mai. Nudisti, cantareti la kitara, foc de tabara, atmosfera calma, relaxata. Vama e mai mult zgomot. Multi cocalari care vin cu Q7 pe plaja.

Dragos, 30 de ani (dar scrie 22, "ca aia e varsta din minte, cand ma duc la plaja"):

Vama Veche a devenit sezoniera. De 1 mai chiar nu te lovesti de cocalari si manelisti pentru ca sunt prea multi folkisti si rockeri ca sa mai bagi de seama. Atunci e adevarata Vama, chiar cu betii si zgomot. Dar vara ii mai vezi pe plaja si pe manelisti si pe houseri. Vechea Vama Veche e acum 2 MAi.

Diana, 22 de ani:

Inainte de 1 Mai, nu mai fusesem niciodata in Vama. De fapt, de prea putine ori am fost la mare la viata mea...dar am vrut sa merg tocmai ca sa am o parere proprie. Si trebuie sa spun ca nu e tocmai negativa. Doar ca...nu cred c-am sa mai merg vreodata de 1 Mai acolo. De fapt, nu mai ies din casa de 1 Mai! Pentru ca e superaglomerat. Cui ii place aglomeratia? Mie una nu. Ideea e ca nu am termen de comparatie. Altii au fost si-n anii 80, si-n anii 90. Si spun ca nu mai e ce-a fost. Dar ce-a fost? Cand mai exact a fost momentul in care a inceput sa fie?

Stiu ca, treptat, a inceput sa se urbanizeze. Asta se intampla peste tot. Nu poti sa te opui lucrului astuia. Mai stiu si ca, inainte sa ma duc, auzeam numa pareri de genu: "s-a umplut plaja din Vama numa cu terase de manelisti". Ei bine, eu n-am vazut niciuna. Asfalt e, da... Ce sa-i faci....Eu zic ca e mai bine cu asfalt decat cu noroi, in caz ca ploua. Ai nisip, inca mai e. Andrei zicea ca parca era mai mult acu decat anii trecuti. Mizerie e, unde nu e? Peste tot e. E Romania... daca vrei plaje curate, du-te in Corfu. Pana mea. Mie mi-a placut. Am avut parte de un concert super, de o mare inca destul de curata, dar rece. A fost foarte aiurea sa nu pot face baie, dar asta e.. am mai fost asa odata iarna si n-am bagat decat un degetel, acu mi-am bagat picioarele in ea de mare neagra. Nu s-a luat nimeni de mine. N-am vazut people making out pe-acolo. Desi...am fost avertizata inca de mica: nu te duce acolo, e dezmatul de pe lume, numai drogati!
Sunt oameni normali, care se distreaza. Unii mai galagiosi si mai murdari, dar asta e. Am sa ma mai duc in Vama, cu siguranta. Dar nu de 1 Mai. Asta e singura obiectie.

N-am sa uit clatitele cu nume ciudate si delicioase de-a dreptul pe care le-am mancat pe plaja cu Andrei. Si n-am sa uit restaurantul „La canapele”, unde am mancat una dintre cele mai bune shaorme ever si am ascultat muzica buna. Cand am intrat prima oara acolo, era Vama Veche. Pfoa. Am zis: logic, ce altceva...Dar era doar o coincidenta, au bagat si Nirvana si alte chestii misto, a doua zi era rock’n roll.

Nu inteleg nemultumirea unora care se asteapta sa li se aduca mancarea ca la fast-food, in doua minute. Imediat daca s-ar putea. Stiu cum e, mai ales acu, pe timp de criza... patronii reduc personalul si-i exploateaza pe aia ramasi. Nu e vina lor, in mod cert.

Nu mai zic nimic de tren. Deci singurul lucru bun inventat de CFR este cuseta. In rest...as merge pe jos mai degraba, cu popasuri mai dese. [Trenul] a stationat aproape o ora undeva in camp. Dar n-am fost la cuseta. Ci cu un accelerat amarat, unde se fuma in draci.

Dar a iesit bine pana la urma. Stii tu... impreuna am invins!

Ioana, 29 de ani:

Deja de cativa ani buni am renuntat sa mai merg. Totul a inceput acu vreo 7 ani, cand de 1 Mai, intr-o seara pe acolo am initiat actiunea de 2 mai in 2 Mai. Si a doua zi ne-am mutat toti. Toti care vroiam sa ne mutam.

Nu ma mai duc pentru ca e prea multa lume si nu mai e despre om in natura, ci despre baute la malul marii si toata lumea merge sa refuleze acolo. Eu am fost si stiu. Stateam cate trei luni minim pe an acolo. Era mai putina lume si toti ne stiam cu toti...si doar o bodega. Si daca era luna plina, toti aia 60 cati eram, eram in genunchi. Nu stiu, totul la comun. Foarte hippie, asa. Si locul foarte tare...satenii ne dadeau de mancare, nu faceau mega profit de pe urma noastra o ardeau uman. Si prietenii pe care mi i-am facut acolo atunci , au ramas de 15 ani. Altii au povesti si mai vechi.

[Cat despre statul la cort]: Nu stai in scaieti, stai pe nisip, cu vedere spre mare. Si singura faza naspa la Vama Veche e ca nu ai cum sa te feresti de soare diminetile cand te duci spre culcare. In rest, totul ok. Desi daca as mai merge acum, as prefera sa am cortul intr-o curte, sub ceva smochin. Sunt smochini in Vama. [Nu stiam, zic eu]. Pai daca n-ai facut foamea pe acolo. Da’ scoici ai mancat, culese de tine? De la tanti Maria, patrunjel, de la X, cartofi, de la Y, ceapa. Pai nu, ma, ca nu furam. Ceream si ne dadeau. Eram mici. 96, 97....vorba vine mici...

Petran, 33 de ani:

Eu sunt fan Costinesti. Nu imi place in Vama. Sunt prea multi cetateni turmentati. Si in plus am auzit ca s-a si scumpit foarte mult. Am fost odata. Si mi-a fost de ajuns. Ei, acolo [in Vama] vin formatii si mai canta. E si un festival.

Matei:

N-am fost niciodata in Vama Veche si nici nu o sa calc. Pentru ca nu-mi place: A. Romania/ B. Litoralul/ C/ litoralul romanesc/ D. Vama Veche, in special/ E. Marea in general/ F. Jegul din Vama. Urasc soarele. Ma enerveaza la culme „must go there”ismul asta cu Vama.

Oana, 24 ani

O statiune usor salbatica. Ce e bun? Ca u feel free sa faci ce-ti trece prin cap...normalitatea are alte valente acolo. Si ce e naspa: ca iese darai mare dupa ce pleaca lumea la culcare. Darai, scandal, dezordine, gunoaie. Mult prea multe.

Andrei, 24 de ani

Nu e locul cat e mitul. Iar mitul ia amploare de ziua muncii, lucru care a devenit traditie, se pare. Vama, pentru noi, tinerii de acum, inseamna o inchipuita libertate si o fortata dezlipire de cotidian, mostenire din ceea ce insemna Vama acum vreo 15, cand nimic nu era inchipuit sau fortat. Nu am cunoscut Vama de-atunci, dar e clar ca nu mai e ce-a fost. S-a construit, s-a betonat, s-a umplut de masini si corturi. Iar unde nu sunt masini sau corturi, sunt gunoaie. Printre toate astea mai gasesti si plaja pe unde sa te plimbi sa numeri scoici si alge, unde sa te asezi in fund sa fumezi ceva, sa-ti imaginezi ca esti intr-un loc unde regulile nu se aplica si nu-ti pasa de prea multe.

Ai si baruri sau baraci din scanduri unde sa bei si sa dansezi cat te tine, ai si restaurante cu preturi ca la oras, ai si bancomat stricat, cazari, campinguri, bisnitari, tarabe cu handmade-uri sau porumb fiert, saormarii din metru in metru. Dai nas in nas cu increstati, pletosi, hipsteri, hipioti, motociclisti, prieteni vechi, oameni calzi, adolescenti rataciti si teribilisti, cersetori de maruntis pentru o conserva sau cersetori de tigari si altii de alte culori si cu alte valori, care impreuna fac cea mai pestrita adunatura din cate poti vedea la noi in tara. Nu sunt vamaioti, sunt pasageri.

Vama e urata, dar te simti liber sa te desfasori ca in apartamentul dezordonat al unui prieten unde daca dai un scaun de perete sau spargi o vaza nu spune nimeni nimic si petrecerea continua. Si-n Vama petrecerea continua, an de an, chiar daca e din ce in ce mai betonata si mai dezordonata, chiar daca calatoria cu trenul e parca tot mai lunga si anevoioasa, noi ne ducem, sa ne inchipuim ca e asa cum se zice ca e, asa cum vrem si ne-ar placea.

Raluca, 24 de ani:

Pentru ca nu stiam ca litoralul romanesc poate sa arate altfel decat Mamaia. Pentru ca am ajuns din intamplare si oamenii (necunoscuti) de la Soni nu m-au mai lasat sa plec. Mi-au dat mancare si casa si muzica.. pentru ca am putut sta de vorba cu barbati care isi petrec iarna singuri, pe litoral, si nu simt in asta niciun fel de regret..
Este muzica buna acolo, uneori liniste ziua.

Sa stii ca lipsesc, de fapt, burtile si lanturile si glumele porcoase, libidinosii si fetele imbracate cu haine mult prea stramte si lucioase. Lipsesc atat de multe lucruri care obosesc mintea si sufletul zi de zi in Bucuresti si care se aduna, inevitabil, vara, la mare.

Mihaela, 45 de ani, a scris despre Vama, la fata locului, pe 11 iulie 2005

Iata-ma si pe mine „in Vama”. Da, ce-i drept, e drept. E locul care mi se potriveste cel mai bine. Totul la un loc. Din cativa pasi, ai ajuns oriunde. Dai o roata cu ochii si vezi pe cine vrei tu, de te intrebi daca mai e cineva in Bucuresti in timpul asta. Ziua se sta la soare si se bantuie prin carciumile aproape improvizate, nepretentioase, cu banci de lemn si pamant natur pe jos, cum l-a lasat Dumnezeu. Desigur, oamenii de afaceri au mirosit de catva timp locul si au inaltat niste restaurante si nu mai stiu ce, hoteluri, unul, mai multe, pe undeva, pe-acolo; sunt si masini, mult prea multe masini, pana-n buza apei, strica peisajul dar n-ai ce-i face, Vama Veche este un dinozaur boem care incearca sa supravietuiasca in plina expansiune a lumii „de bani gata”.
Am mers cu Casandra [colega de birou, "cu vreo 15 ani mai tanara"]. Din toate combinatiile facute si refacute toata saptamana, am mai ramas noi doua si un mic grup cu care ne-am intalnit acolo si care s-a dovedit a nu fi mic deloc; i-am gasit la o masa supraaglomerata, numai fete straine, nici ei nu stiu daca se cunosteau toti. Nici o problema, m-am dus si m-am uitat pe la tarabe, ba chiar am gasit un anticariat intr-o baraca in care mai era si un pat in care presupun ca dormea anticarul cand dormea. Mi-am luat doua carti de Graham Greene, tocmai ce-mi trebuie mie in vacanta, lectura usoara dar inteligenta.
O generatie tare tulburata, se duce acolo ca sa se framante moral si sentimental cu intensitatea echivalenta acumularilor din restul anului, acolo e locul, acolo se leaga sau se dezleaga, acolo se lamuresc de-a binelea sau se incurca definitiv. Ziua, la soare, noaptea pe plaja, la carciuma generoasa la care intalnesti, cu siguranta, cateva cunostinte, gasesti sticle pe masa, nu vezi ce-i in ele, dar iti torni si bei, alaturi sta o persoana necunoscuta, dar care face parte din grup si vorbeste cu urechea ta, si-ti spune ceea ce nu pari sa stii despre prietenii tai care s-au pierdut, eventual, pe la o alta masa, in alt grup, de unde se intorc cu prieteni noi si cu sticle in care nu stiu nici ei ce este dar iti toarna si tie si bei, si incet-incet simti ca ai chef sa dansezi, sa asculti si sa faci confesiuni, unul spune intr-o doara: „hai sa asteptam rasaritul” si-ti amintesti de asta cand soarele a rasarit de mult, sub pavaza norilor, dar lasa ca mai rasare si maine, oricum, noi am fost aici, nu noi am ratat.
Intr-un fel sau altul, nimeni nu pleaca fericit de acolo. Dar toti vor sa se intoarca, toti masoara timpul doar in intervalele scurse intre doua incursiuni in Vama.

Mihnea Blidariu, Luna Amara:

Prima data am fost in Vama Veche in 1996, pe cand eram in clasa a zecea. Era un loc complet gol si salbatic; unde vedeti acum terase si hoteluri, atunci era doar iarba sau nisip. Toata lumea statea la cort si singura muzica pe care o auzeai era cea a chitarilor de la focurile de pe plaja. Nu era asfalt, nu erau masini, nu erau salupe. Nici macar politie nu era. O data pe saptamana venea din 2 Mai un politist schiop, cu un caine schiop, bea o bere si pleca. Existau doar 2 carciumi; una era o rulota cu niste butuci de lemn in fata si o foaie de parasuta drept acoperis, care vindea 2 feluri de bere, suc, apa si vodca. Nimeni nu facea urat la betie, nimeni nu fura, nimeni nu se batea.
Astazi, pentru mine, singurul lucru bun care mai exista in Vama Veche e muzica live - prin concertele de la terase si festivalul Stufstock. In rest, m-am decis de acum 2 ani ca nu voi mai veni aici decat atunci cand Luna Amara e invitata sa cante. Toata aglomeratia, asfaltul, jmecherii cu masini din care urla manele, betonul, preturile de Mamaia si servirea exagerat de proasta, improvizatia asta la care se pricep romanii atat de bine - totul m-a facut sa dispretuiesc Vama Veche de azi, asa cum dispretuiesc, in general, nebunia si galagia oraselor. Probabil ca altii pot ignora toate astea, atunci cand se distreaza. Eu, unul, nu pot.

luni, 10 mai 2010

Bestia domnului Grumazescu

Ieri am fost la ultima zi de Fair Trade. In Copou si pe Lapusneanu. In Copou n-am vazut sa se mai intample ceva, dar n-am ratat expozitia de fotografie a lui Catalin Chiriloi, Catre inauntrul. A nu se rata o expozitie foto A/N ca aceasta. Mai e deschis pana pe 16 mai. Mie nu mi-au transmis nici o urma de optimism, de sansa acordata vietii sau zilei de maine.

Dupa aceea am coborat in Lapusneanu, cu Ovidiu si catzelul din dotare, Tzuchi. Cautam un ghiveci de lut, ca mi-a mai venit o nebunie: sa-mi sadesc flori in balcon. Am gasit un ghiveci demn de gusturile mele si mi-am aruncat in continuare ochii pe bijuterii handmade, pe simboluri egiptene pictate live etc.

Am trecut pe langa anticariatul domnului Grumazescu, am admirat un baldachin minunat si l-am vazut pe patron stand la un covrig cu tinerii prieteni, la o masa, in fata anticariatului. Cand aproape sa trecem de ei, o pisica alba iese naiba stie de unde si il ataca violent pe Tzuchi. Ne-a luat ceva timp sa-l scoatem pe caine din ghearele bestiei. Al meu scheuna de parca fusese batut de un pitbull.

Domnul Grumazescu ne zice ca "pisicuta" are pui si de aia e asa violenta. Ca sare la toti cainii care trec pe-acolo, din instinctul de a-si apara puii pe care, btw, nu i-am vazut prin preajma. Isi ia si el odorul in brate si-mi arata tzatzele opulente ale felinei.

Observ ca al meu catel avea o gramada de sange curgand dintr-un ochi. Mi s-au muiat picioarele instant. Ma duc la posesorul bestiei: Dom'le, da' vedeti ce i-a facut animalului meu?!?! "Ei, lasa, n-are nimic, ii trece". Ha! M-am incovoiat mai ceva ca o pisica sanatoasa, dar mi-am reprimat cu greu instinctul matern si n-am atacat la randul meu.

Da, era duminica dupa-amiaza. Ce doctor veterinar lucreaza la momentul ala? Am sunat toti prietenii posesori de animale, unii n-au raspuns, altii ne-au indrumat care pe unde stia. Am fost la doua cabinete care speram sa fie deschise, dar n-am avut noroc. In timpul asta, Tuchi avea un ochi sangerand. Ne-a prins si o rafala de ploaie la usa unui cabinet din Podul Ros. Ne-am intors acasa cu gandul sa apelam la binecuvantatul Google. Intre timp, mi-a raspuns Alina, o mare mare iubitoare de animale, mai ales de pisici (0f!) si mi-a recomandat un cabinet non-stop, cu ambulanta in dotare si vizita la domiciliu. Am sunat, doctorita era pe teren, mai avea vreo doua cazuri de rezolvat si a zis ca ne suna ea cand e gata. Peste o ora eram in cabinetul ei, lui Tuchi i se administra rapid un antibiotic si un antiinflamator. Ne-a dat un gel pentru ochi care cica face minuni si ne-am dus cuminti acasa. Azi m-am trezit la 6. Tot de grija odorului. Numai cine n-are copii, nu stie ce simt :P

Multumesc, Alina! Multumesc, Freida Vet!
Tineti-va bestia in lesa, domnule Grumazescu!





Later edit: S-a identificat bestia. Sa-i traiasca bestiile cele mici.




joi, 6 mai 2010

Iasul ocupat...de evenimente!

Mai rar s-a intamplat precum in perioada asta, sa fie atatea evenimente misto in dragul meu Iasi.

Va impartasesc si voua cateva care-mi sunt cele mai dragi si la care sper si vreau sa particip (le pun in ordinea preferintelor, ca oricum unele sunt simultane):

Festivalul de Teatru EuroArt (editia a III-a), 19-25 mai, la Ateneu Tatarasi, Teatrul "Luceafarul"si Casa de Cultura a Studentilor (Sala Gaudeamus, desigur). Eu am fost la prima editie. Mi-a placut cam 60% din ce am vazut. Inca avem ceva public needucat, care face poze cu blitz in timpul piesei sau isi lasa blestematul de telefon mobil sa sune in draci. De remarcat faptul ca Radu Afrim revine cu o piesa noua. Tin minte ca anul trecut biletele au fost foarte ieftine.



Festivalul Filmului European (editia a XIV-a, oho!) , 20-23 mai, la Casa de Cultura "Mihai Ursachi" (nu e cam mic spatiul??). Filme din Luxemburg, Spania, Franta, Lituana, Elvetia, Irlanda etc.


Concert Vita de Vie, in Hand (stiti ca s-a schimbat locatia, da? ca eu nu stiam pana acum doua saptamani, rusine mie!), 15 mai. Isi promoveaza noul album, Fetish. Suna bine, albumul nu l-am achizitionat inca. Am inteles ca s-a vandut cu un ziar? Oricum, il cumpar de la concert.



Concert Grimus, in Hand, 8 mai....Unii ii stiti, eu nu-i stiu foarte bine. Cica suntem prieteni pe Facebook, hihi. Oricum le dau o sansa si poate reusesc sa ajung la concert.



Concert Tudor Gheorghe, luni, 24 mai, la Sala Gaudeamus a CCS. Banuiesc ca biletul e scump, mi-e si frica sa ma uit. Dar face toti banii...daca-i ai.



Festivalul National de Dans, 14-15 mai, Sala Gaudeamus a CCS. Moama, ce mistooo! Da, vreau, vreau...Am cam renuntat la cursurile de dans, dar ma duc sa-i vad pe altii muuult mai buni ca mine si Ovidiu. Abonament pt ambele zile: 15 RON, pentru o zi: 10 RON. Delicious!



Concert Rock Unplugged, Petran&Students, 14 mai, ora 19.00, la Moldova Mall (etajul 5). M-as duce, ca e fostul meu prof si vreau sa vad ce talente a mai slefuit. Cu mine n-a avut nici o sansa, ca am renuntat repede. Da' chitara o pastrez pentru nepoti :)



Saptaman Fair Trade (Comert echitabil), 3-9 mai, prin mai multe locuri, in principal la Casa de Cultura "Mihai Ursachi". La workshop=uri am pierdut startul, dar mai sunt inca filme documentare, comert pomenit mai sus and stuff that matters. Pentru cunoscatori, as zice. Inca e o chestie care trebuie sa lucreze la promovare in Romania. Oricum, organizatia Mai bine, din Iasi, e foarte activa si face numai lucruri bune sufletelului nostru. Probabil ca sunt prea ocupati, de nu mi-au raspuns la mail :(

Gala ProFEEA, eveniment caritabil, 19 mai, CCS. Banii de pe bilete se duc la Salvati Copiii! Deci salvati-i si duceti-va sa vedeti Fara Zahar, un stand-up comedy si alte cele.

Semiosis, sambata, 8 mai, in interiorul Baii Turcesti. Cica Semiosis "canta" post-rock/ambient/electronic. Nu-i cunosc, dar ma ocup azi de asta! Cand n-ascult Guerrilla...

Cred ca e frumos sa pomenesc ca Ziarul de Iasi are ca supliment volumul lui Haruki Murakami, La sud de granita, la vest de soare. Mie mi-a placut, se citeste intr-o zi in care te plictisesti. Cartea se vinde marti, 11 mai, cu doar 8 lei.

Cam asta e....have fun, guys! Cause I sure will!

l.e. Cica am Fetish pe-acasa :))) L-a luat Ovidiu acu like o suta de ani.

marți, 4 mai 2010

Ce mi-am luat din Vama


Imi plac la nebunie cerceii cu model de fermoar.

Putin nisip nu strica

Si niste poze luate de la o gagica, la ce pret am vrut io :)

Asta e pentru tine, Claudia I.

luni, 3 mai 2010

Pe cine intereseaza


Programul complet, pe maibine.eu.

joi, 29 aprilie 2010

My dog loves books!


sâmbătă, 24 aprilie 2010

De ce-mi place acasa, cand ploua


Pentru ca ma pot trezi cat de tarziu, pot lenevi in pat, cu catelul cocotat pe burta mea.
Pentru ca ma indrept somnoroasa catre filtrul de cafea si parca deja simt mirosul, unul dintre preferatele mele
Pentru ca stiu ca am timp berechet de pierdut.
Pentru ca Ovidiu poate sa-si primeasca portia de dragoste binemeritata.
Pentru ca am timp sa plang dupa cartile care si-au gasit stapani prin toate colturile tarii.
Pentru ca ma gandesc la planurile de plecare, la aventuri neimaginate, la lupte cu moartea.
Pentru ca imi vad in poze prietenii de departe si le simt dorul cumplit.
Pentru ca mi-a venit ideea sa ma plimb prin ploaie, sa-mi inghete picioarele. Ma voi intoarce apoi la caldura asta care-mi face atata bine.
Cat regret ca n-am pervaz de tabla, ca sa-mi cante ploaia cantecul preferat...

joi, 22 aprilie 2010

miercuri, 7 aprilie 2010

Pierdut prezumtie de nevinovatie...

Nu stiu altii cum sunt, dar mie nu prea-mi place sa incasez lovituri sub centura nemeritate.
Insa experientele recente imi spun fie ca trebuie sa ma obisnuiesc cu asta, fie ca tre sa ma apuc de vreun jujitsu ca sa stiu sa dau replica.
Prima faza: ajung cu sotul meu in parcare si hop, sare brutal la gatul lui unu' cu ceafa groasa si masina smechera. Ca el i-ar fi zgariat de dimineata bolidu' cu carutza noastra Logan, in tentativa de a da cu spatele.
Omul se agita violent pe langa Kaza, ignorand faptul ca sotia si copila lui erau de fata. Oricum stia ca el e vinovatul, doar mai ramanea sa arate el ce smecher e si cata dreptate are si, uite-frate, ca asa-s romanii, fac o boroboatza si pleaca mai departe fluierand a nesimtire.
Coincidenta face ca masina noastra - da, carutza Logan - era zgariata de mine, cu alta ocazie. Da' incearca tu sa dovedesti "domnului" ce si cum...Sa mai zic ca ne-a stricat seara?
A doua faza: vreau sa fiu si eu o stapana responsabila si-mi scot pentru prima data ever cainele de dimineatza la un pishu afara. In fata blocului, domnu' administrator, cu care n-am avut niciodata vreun conflict.
Da' si lui i s-a pus pata pe mine ca cica a vomitat javra mea in scara blocului. Ei nu zau? In cel mai rau caz, javra mea lingea pofticios voma (scuzati-ma) si mergea mai departe, gatuit de lesa trasa de moi. Dar s-a adjudecat: a mea potaie vomita in scara si se pisha imediat dupa, la intrare.

Mi-e si frica sa mai ies. Ce se mai intampla? In ce zodie am intrat? Ce constelatie misterioasa nu ne lasa sa traim linistit.

We are guilty as charge.

joi, 1 aprilie 2010

De ce (nu)?

Gata, m-am trezit.
De ce acest blog?
Pentru ca a vrut Kaza, zi hazband.
Motivul meu e lipsa mea de perseverenta in toate domeniile vietii. O fi lene, o fi plictis?
Ce-o fi, o fi, aviz cunoscatorilor...
Ideea de la care Kaza si moi, Mira, am plecat, e ca vom scrie despre acelasi subiect, din perspective diferite. Adicatelea el scrie ceva si eu dau cu picioru' in castronul lui de budinca si fac alta, cu o noua aroma.
Ma cam indoiesc ca iese ceva diferit din moment ce vietile noastre, de cand s-au intersectat, tind sa semene tot mai mult una cu cealalta. Dar nu asta conteaza.
Husband, the game is on!
Pariuri, ceva?

P.S. A, si cum sunt eu mai capoasa, voi scrie si despre alte porcarii neinteresante, nu trebuie sa va obositi ochii cu ele.
Hai pa!